Orașul Tulcea, așezat pe șapte coline, asemenea orașului Roma, a fost un port important încă din antichitate. Fondat în secolul al VII-lea î.Hr. de către daci (strămoșii românilor), Tulcea a fost cunoscut în antichitate sub numele de Aegyssus Aegussyus a fost menționată pentru prima dată într-un document scris de Diodorus din Sicilia, în secolul al III-lea î.Hr. și, mai târziu, în operele poetului latin Ovidiu, care s-a referit la el în Ex Ponto, care atestă că orașul a fost numit după fondatorul său, liderul dacic Carpyus Aegyssus. Romanii au cucerit Tulcea în secolul al II-lea d.Hr. și au reconstruit mai multe zone ale orașului. Tulcea s-a aflat succesiv sub stăpânire bizantină (secolele V-VII), genoveză (secolele X-XIII) și otomană, înainte de a fi în cele din urmă reunită cu România în 1878. Cele mai cunoscute repere ale orașului Tulcea includ Biserica Sfântul Nicolae (1865), Moscheea Azzizie (1924), Muzeul de Istorie a Deltei Dunării, Muzeul de Artă din Tulcea și Muzeul de Istorie și Arheologie. Minoritățile, locală, lipoveană (rusă) și turcă dau orașului o aromă multietnică.